Despre dresajul cailor ,se poate vorbi in multe feluri,si asa cum „toate drumurile duc la Roma” si in dresajul cailor s-au utilizat de-a lungul vremii multe metode, cu mai mult sau mai putin succes.
Dresajul traditional, de acum mii sau sute de ani,indiferent din ce parte a lumii provenea,avea cateva puncte comune, date de conjunctura in care se afla omenirea pana la folosirea pe scara larga a automobilului.
Din pacate, nu toate aceste tehnici de imblanzire, erau si corecte fata de cal din punct de vedere al psihologiei lui,ci erau mai mult tehnici de supunere a unui animal care trebuia sa indeplineasca anumite sarcini: lupta, agricultura, transport etc si era tot ce puteau sa faca majoritatea calaretilor sau oamenilor de cai pentru a reusi in ce si-au propus.
Chiar si in acele vremuri insa, erau oameni care au ajuns la concluzia ca exista o alta forma de comunicare cu acest animal, una mai subtila, care presupune o mai mare rabdare din partea omului si o intelegere a modului de gandire si a limbajului calului.
Dar cea mai mare schimbare in felul cum omul percepe si trateaza calul a venit la inceputul anilor 60, in SUA, odata cu eforturile unor cowboy, ce au dus comunicarea cu calul la rang de arta.
Cei doi frati Dorrance, TOM si BILL, au pus fara sa vrea bazele unui curent care mai apoi a fost numit din lipsa de un cuvant mai bun – NATURAL HORSEMANSHIP – sau in traducere libera dresaj natural.
Tom si mai apoi elevul sau RAY HUNT a raspandit prin munca sa, un nou concept de a educa, calul, intelegandu-i nevoile si natura sa si incercand sa vina in aceasta ecuatie cu ceva ce, calul ar considera valoros pentru el si anume adevaratul dialog bazat pe respect reciproc si rabdarea pentru a vedea cele mai subtile schimbari in cal.
Nu se stie de ce acesti cowboy au avut mai mult succes in a-si face auzite glasurile si a devenii adevarati avocati in apararea calului, poate a fost dragostea lor pentru aceste extraordinare animale, poate au beneficiat si de o conjunctura favorabila, (anii 60-70 au insemnat o perioada propice pentru multi americani ce cautau in echitatie un hobby) dar cert este ca desi existau si in Europa, oameni de cai foarte talentati si cu o conduita perfecta fata de aceste animale cum ar fi NUNO OLIVEIRA in Spania, ALOIS PODHASKY in Austria pe batranul continent apele au ramas aproape nemiscate pana spre anii 90.
Insa odata pornita aceasta revolutie in felul cum privim si comunicam cu, caii, lucrurile au devenit de neoprit si un merit pentru internationalizarea acestor concepte il au oameni de cai precum MONTY ROBERTS, care a sustinut demonstratii la curtea REGINEI ANGLIEI sau PAT PARELLI ce a reusit prin demonstratiile sale internationale sa aduca un mare numar de entuziasti in acest curent pe care el l-a si marketat sub denumirea de NATURAL HORSEMANSHIP, prima lui carte numindu-se astfel.
E timpul sa explicam ce inseamna dresaj natural din punct de vedere al conceptelor care alcatuiesc metoda de educare a calului.
Astfel, in ceea ce priveste partea de metoda, as dori sa va impartasesc cateva din principiile lui Tom Dorrance si Ray Hunt, care sunt piatra de temelie in dresajul natural comportamental, chiar daca in ultimii 20 de ani curentul „natural horsemanship” s-a impartit in mai multe scoli de gandire. Eu consider insa, ca metoda originala a adus cele mai multe beneficii in relatia dintre om si cal, si este metoda pe care incerc sa o urmez la maximul capacitatilor mele.
1. Principiul – calul are intotdeauna dreptate – se refera la faptul ca noi am intrat in viata lui si nu el in viata noastra,pana la urma un cal fara calaret este in continuare un cal, in timp ce un calaret fara cal…
Acest principiu, daca este inteles corect, ne ajuta in a fi mult mai rabdatori in ceea ce vrem sa obtinem de la cal, si sa realizam ca in ceea ce priveste calul, el face intotdeauna ce crede ca ii va aduce unul din lucrurile importante pentru el: siguranta, confort fizic si emotional, placerea de joaca si mancare.
Toate deciziile calului se bazeaza pe satisfacerea acestor deziderate, exact in ordinea mentionata ca importanta. Astfel ne explicam de ce un cal speriat nu poate fi ademenit cu mancare ca alte animale.
2. Respectul pentru natura calului
Instinctele de supravietuire, perpetuare a speciei, socializare, etc sunt iarasi instincte care trebuie luate in seama atunci cand incepem procesul de educatie al unui cal, pentru ca ne pot ajuta in antrenament sau ne pot crea probleme, in functie de cum le tratam.
Tom Dorrance spunea ”niciodata sa nu omori curiozitatea intr-un cal tanar” referindu-se exact la aceste instincte naturale care pot fi folosite in avantajul unei mai bune comunicari dintre dresor si cal.
Aceasta metoda nu incearca infrangerea calului,dominarea prin forta si mecanicizarea lui, ci mai degraba incearca folosirea tuturor instrumentelor date de natura calului, pentru obtinerea unor rezultate superioare din punct de vedere al comunicarii si al miscarilor calului.
Asta nu inseamna ca nu exista presiune asupra calului, dar, asa cum recomandau acesti oameni de cai, este mai degraba o presiune care face calul sa gandeasca singur si sa gaseasca solutia pe care el o crede cea mai buna, noi doar avand rolul de a directiona aceast proces de gandire. Iata un exemplu: daca vrem ca un cal sa coboare ancoliura, avem o solutie clasica, aceea de a trage, a pune presiune activa, pana cand calul este convins sa cedeze sau putem pune o presiune pasiva, indeajuns de mare pentru a deranja un pic calul, dar nu intr-atat incat sa ii producem un disconfort imediat.
Calul va cauta sa gaseasca solutii pentru a scapa de acel mic lucru care i-l sacaie si va pune singur mai multa presiune pe el. Cand va vedea ca presiunea noastra nu se schimba, va cauta sa puna mai putina presiune pe el, nu va impinge in zabaluta si va incerca sa coboare gatul, ATUNCI este momentul cand trebuie sa eliberam, dand astfel senzatia calului ca a reusit singur sa rezolve situatia.
Odata ce folosim instinctele calului in avantajul nostru, procesul de antrenament se scurteaza, chiar daca la inceput pare mai lung.
De altfel, studii recente de etologie,au aratat ca, caii performeaza mai bine atunci cand o fac din proprie initiativa.
3 – Constientizarea ca antrenamentul este mai mult despre tine decat despre cal. Ray Hunt spunea ”Nu lucrezi calul, te lucrezi pe tine” ca referire la faptul ca trebuie sa ne controlam intai noi foarte bine actiunile si emotiile pentru a putea fi efectiv in dresajul calului.
Credem ca, calul nu vrea sa execute miscarile pe care CREDEM ca i le indicam, dar de foarte multe ori calul de fapt nu intelege ce ii spunem pentru ca nu ii explicam intr-o maniera simpla, cu exercitii simple si apoi compuse, care sa-l aduca in pozitia fizica si mentala sa execute.
Ca un exemplu, pentru o oprire corecta de tip western, in care picioarele din spate aluneca sub corpul calului, gatul este relativ la nivelul greabanului sau in cazul cailor mai elevati, gatul este mai sus dar capul sta in pozitie de 90% fata de pamant, avem nevoie de mai multe ingrediente, sau exercitii pentru a obtine acest lucru fara sa bruscam calul: se fac foarte multe tranzitii din pas, trat cu oprire si mers inapoi, foarte multe intoarceri la 180% la mantinela etc, dupa ce calul a reusit sa inteleaga semnalul de incetinire si oprire atunci putem incepe sa cerem oprirea doar din corp fara sa folosim mana sau sa tragem de cal.
Este cel mai greu de fapt sa respectam acest principiu, pentru este vorba de noi, si de multe ori nerabdarea, egoismul, orgoliul ne stau in calea progresului. Este o teorie verificata si de mine personal.
Acestea sunt doar o parte din principiile de dresaj natural, asa cum au fost ele impartasite de acesti generosi oameni de cai,ce siau dedicat viata incercand sa imbunatateasca felul cum sunt tratati caii in zilele noastre!
Vom mai avea numeroase articole despre acest gen de metoda, in viitor!
Cu drag de cai,
DENIS STEFAN